Momentul întrebărilor vine cu întrebările lui, dat fiind că este vorba de timp cea mai firească mi se pare a fi, când?
Până la un moment al vieții eram convinsă că, doar de la o vârstă oamenii încep să-și pună întrebări despre ei, despre viață sau realiatatea în care trăiesc.
Mi-am schimbat însă gândirea, observând evoluția unui copil.
Primul moment al întrebărilor apare la vârsta așa numită a lui ”de ce”, când copilul vrea să cunoască lumea care îl înconjoară.
Urmează apoi vârsta apreciată la 6,7 ani când copilul începe să prelucreze cu mintea lui cunoștințele primite, obținând astfel răspunsurile la”de ce” ajutat și de propria-i experiență.
Este ușor de înțeles câtă importanță are acuratețea răspunsurilor pe care părinții le dau copiilor la întrebarea- de ce?
Copiilor trebuie răspuns la întrebări ca unui om mare, chiar dacă nu vor înțelege în acel moment, ei înregistrează totul și își vor aminti la momentul potrivit tot ce le-am răspuns.
Prin analogie putem asemăna mintea copilului, și nu numai, cu un program de computer din care rezultatele prelucării depind de datele introduse.
Vârsta conștientizării la copii este semn că simțurile și creierul au ajuns la stadiul de dezvoltare care face posibilă efectuarea ei.
Destul de des afirmăm despre un copil ,, ce minte are copilul acesta”, cu alte cuvinte cât de conștient este.
Dar deocamdată este vorba de conștientizarea realității înconjurătoare percepută cu cele cinci simțuri cu care ne-a înzestrat natura.
Mi-am pus de multe ori întrebarea -oare ce vrea să ne transmită expresia biblică
”va veni o zi când cei din urmă vor fi cei dintâi”?
Desigur că mi-am creat diverse scenarii de apoclipsă, dispariția civilizației dintr-o cauză oarecare, iar lumea mai puțin civilizată, sau deloc, să-i ia locul și alte scenarii de acest fel.
Amintindu-mi de legea evoluției care este continuă și are o singură direcție, m-am întrebat - oare clasificarea în ”cei din urmă și cei dintâi” nu se referă la evoluția spirituală?
Intuiesc că da, și că este vorba despre copii pentru că, ultima generație a fost și va fi din punct de vedere evolutiv, cea dintâi. Ei vor fi cei dintâi cei mai pregătiți pentru un nou început în presupusul unui sfârșit de civilizație.
Poate că dumneavoastră gândiți altfel, este firesc să fie așa pentru că suntem diferiți și unici, motiv pentru care percepem viața și realitatea înconjurătoare diferit și personal.
Momentul întrebărilor este un moment de conștientizare, de trezire a dorinței de cunoaștere, de evoluție.
Conștientizăm că avem nevoie de cunoaștere pentru a găsi răspunsuri la întrebările care ne frământă.
Dorim să cunoaștem cauza evenimentelor pe care le trăim, legile după care au loc. Poate vă întrebați de ce?...pentru a evita suferințele provocate de nerespectarea lor.
Cunoscându-le le putem folosi în favoarea noastră, a sănătății fizice, mentale și emoționale.
Cine nu are dorința de a cunoaște nu va putea conștientiza o mare parte din realitatea în care trăiește, el va rămâne la a se manifesta la comenzile subcoștientului a instinctelor.
După cum știm totul este mișcare și schimbare continuă, viața a evoluat și a confirmat că momentul întrebărilor profunde apare la orice vârstă.
Așadar stați de vorbă cu voi înșivă și întrebați-vă pentru a afla...de ce?
