Barbatul deosebit de femeie

E bine de stiut

Barbatul si femeia se aseamana ca aspect fizic, deosebindu-se doar prin sex , dar fiziologic sant foarte deosebiti ,spun doctorii,la fel ca si copii de adulti.

De exemplu, digestia la barbati are loc de 5 ori mai repede decat la femei ,se pare ca aceasta este explicatia ca barbatii mananca mai des , sant vesnic flamanzi in  comparatie cu femeile.
 Stiind acest lucru trebuie sa-i intelegem de ce sant atat de nervosi cand sant flamanzi.

 Sistemul imunitar al femeii este de doua ori mai puternic decat al barbatului.
O explicatie ar putea fi aceea  ca femeia ar fi petrecut mai mult timp in grota, ingrijandu-se de prepararea hranei si ingrijirea copiilor , spatiul inchis fiind favorabil aparitiei de boli . Deci corpul a fost nevoit sa se adapteze mediului pentru a supravietui.

Spre deosebire de specializarea medicinei pentru copii , pediatria, in ceea ce priveste adultii, nu exista specializare a medicinii generale, pentru femei si pentru barbati , doar ca medicul tine cont de sexul pacientului atunci cand fixeaza un diagnostic si prescrie medicatia.

 Intensitatea trairilor emotionale sant deasemeni diferite , ele fiind mult mai puternice la femei.

In concluzie trebuie sa ne cunoastem pentru a ne intelege si nu a ne judeca si critica atunci cand ne confruntam cu "deosebirile".

Ce sunt de fapt simturile noastre ?

Stim cu totii , ca noi oamenii avem cinci simturi prin care percepem realitatea noastra ,vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul.
    .Poate niciodata nu ne-am pus intrebarea ce sant aceste simturi inafara organelor care le adapostesc , sau poate ,da.?!!

 

Toate organele noastre de simt sant dotate cu o membrana ,spun "dotate' pentru a nu afirma ca sant niste membrane (precizarea o puteti gasi in literatura de specialitate).

Organele noastre de simt sant niste intrari ,ale caror membrane vibreaza si capteaza din exterior vectori de energie de diferite forme si intensitati,dar in acelas timp din interior alti vectori de energie opun rezistenta, ca rezultat al actiunii , si mai ales al diferenetei dintre celor doua energii, corpul nostru percepe mediul inconjurator .

 

De exemplu undele sonore , care sant vibratii ale aerului cu diverse intensitati ajung la timpan , care este o membrana, producindu-i vibratie care de fapt este sunetul pe care al percepem.

 Desigur fenomenul auzirii sunetului este mult mai complex .

In acceptia ca totul in jurul nostru vibreaza, poate este logic ca percepem acest mediu inconjurator prin captarea acestor vibratii si transformarea lor printr-un program foarte bine pus la punct de catre natura , si care nu este de loc sub controlul nostru, in informatie.

 

 Daca vibratia captata este in limita acceptata de programul nostru ,perceptia poate provoca placere, daca se depasesc limitele poate provoca neplacutul ,si declansarea sistemului de autoaparare , iar daca este sub limitele perceptiei nu se transmite nici o informatie creierului .

De exemplu , se produce in jurul nostru un zgomot asurzitor ,intelegem ca frecventa de propagare a undelor sonore depaseste frecventa de vibratie a timpanului .

Efortul de aparare venit din interior ,determina starea de neplacere , in situatia cand diferenta dintre cele doua frecvente este foarte mare , in favoarea celei din afara , sepoate produce distrugere fizica a timpanului.

 

Ce se intampla pe parcursul avansarii in varsta cu simturile noastre? Se pare ca energia din interior, care se opune tensiunii create asupra membranelor de catre energia din mediul exterior, slabeste , scade, si de aceea omul nu mai aude bine, nu mai vede bine etc…

Natura a inzestrat fiecare om cu un program al functionari organelor de simt , deaceea toti percepem realitatea inconjuratoare in acelasi mod ,dar in cadrul limitelor de perceptie fiecare avem genetic stabiliti parametri personali.

Ce plictisitoare ar fi viata daca toti am simti exact la fel , prin ce ne-am deosebi ?unde ar fi muzicienii , pictorii , etc…etc. unde ar fi contadictiile , confruntarile pe scurt ,evolutia.

 

L

Povestioara gandirii pozitive

Viata noastra este o insiruire de evenimente pe care le clasificam, ca rele sau bune , clasificare dependenta de perceptia lor , senzoriala sau emotionala.
 Se intelege deci ca aprecierea este in exclusivitate individuala. Aceasta explica faptul ca un eveniment este perceput ca rau de o persoana in timp ce alta persoana al percepe ca bun . Vorba inteleapta, chiar spune " nenorocul unuia este norocul altuia".

In plus pentru a simti binele este nevoie sa simti raul ,pentru a sescoperi lumina este nevoie de intuneric ,pentru a simti iubirea trebuie sa urasti si se pote continua la infinit, caci de fapt este vorba de o lege a existentei ,imbinarea intre cele doua forte antagoniste dar nedespartite.

Am sa incerc ca printr-o povestioara sa arat cat de adevarate sant intelepciunile , cum ar fi ;" Dumnezeu ati inchide o fereastra ,dar defapt ati deschide alte zece" , trebuie doar sa le vezi si sa te indrepti spre ele , fara sa disperi din cauza schimbarii de directie, ci punandu-ti doar intrebarea , oare este chiar asa o nenorocire ?!!! poate va fi o fericire !?

Povestioara suna cam asa ;

Unui biet om ai dispare calul , singura lui avere si ajutor la munca pamantului, disperat se adreseaza inteleptului duhovnicesc , intrebandu-l ce sa faca .Inteleptul al asculta si al intreaba, ti se pare chiar asa de rau ? du-te acasa si asteapta caci ti se va intampla ceva bun . Dupa cateva zile calul se intoarce acasa cu inca un cal .
 Omul se bucura si se duce la duhovnic sa-i spuna ca ceva bun cu adevarat s-a intamplat. Inteleptul l-a intrebat, chiar ti se pare ca este asa de bine ? du-te acasa si asteapta caci se va intampla ceva rau. In cateva zile omul impreuna cu fiul sau s-au ingrijit de adapost pentru calul "cazut din cer" ,bucurandu-se ca acum are si fiul sau calul lui. Intruna din zile fiul cade de pe cal si asi rupe un picior .
Omul fuge cu vestea la duhovnic, acesta ai pune aceeasi intrebare ,spunandu-i ca i se va intampla ceva bun in curand.

Dupa trei zile se declara razboi cu ordin de incorporare pentru toti tinerii.
 Fiul fiind cu piciorul rupt, nu a putut fi incorporat si astfel a scapat de participarea la razboiul,   din care nu multi nu s-au mai intors.

A fost chiar asa de rau ca si-a rupt piciorul ?

In tot raul este un bine ,trebuie doar vazut .