Unirea destinelor

 

Ca o continuare la articolul  "Mai bine  sa ne trezim , decat sa fim treziti ", am avut revelatia  unui exemplu , dupa parerea mea, foarte graitor despre indepartarea noastra de natura.

Indepartarea de natura , in intelesul meu, consta in  nerespectarea legilor ei , sau in incercarea de a le modifica , ceea ce  fara exceptie provoaca dezechilibru.
In imaginatie, am incercat sa fac o analogie , parcurgand calea unirii dintre sexe, incepand din natura, din lumea pasarilor sau  animalelor,  care ne este cea mai apropiata si pe care o vedem cu ochii constiintei .
 Scopul unirii, conform legilor naturii este reproducerea pentru conservarea speciei.
Acest scop a ramas  si in lumea noastra, ca motiv principal in intemeierea familiei.
Pentru ca aceasta unire sa aiba loc, in natura , unul dintre  parteneri, in mod instinctiv, trece niste schimbari ;  emana un miros atragator , isi schimba glasul , chiar si culoarea.
  Am vazut in padurile  din Amazoane o pasare,  mascul, care fiind in perioada de imperechere , isi forma din penele cozii ,  un evantai superb , multicolor si se  foia de colo, colo , scotand anumite sunete , pana a aparut  femela.
 Din motive numai de ea simtite ,nu l-a acceptat . Fiind refuzat,  si-a stans evantaiul  si ni s-a spus  ca v-a incerca din nou dupa un timp.
Cu acest exemplu  vreau sa spun ca , in natura uniunea intre sexe se face in urma unui ceremonial dictat de natura.
Si noi oamenii facem cam acelasi lucru, in alta forma, cea omeneasca , constienta ; barbatul face" curte", cea ce implica diverse gesturi, pentru ai fi pe plac  partenerei , sau invers, femeia incearca sa ademeneasca  infrumusetandu-se ,  toti ne schimbam glasul , el devine mai scazut , tandru etc.etc.  Legea actioneaza instinctiv,constientizam, sau nu.
Momentul  uniunii este insa foarte diferit la noi oamenii , as putea spune ca" bate" toate regulile naturii.  Momentul fiind  cununia  si nunta .
  Acea ceremonie  de  unire a  partenerilor , pe care am amintit-o mai sus , in natura,  este ceva sacru, ceva care aduce nemurirea , vesnicia ,asigurand  perpetuarea speciei.
In lumea noastra, motivatia  sacra , aproape ca a disparut , sau s-a diluat asa de mult incat nu mai suntem in stare sa o regasim in ceremonia noastra .
 Din cauza preocuparilor pentru ceea ce este in afara noastra, uitam de noi . Gandurile celor doi  au o singura preocupare , oare suntem destul de bine imbracati ?... oare mii de lucruri au fost bine puse la punct ? si toate astea din  grija pentru a arata altora ca noi suntem cei mai… cei .
 Momentul cununiei in care gandul miresei trebuie sa fie in interiorul sufletului ei ,present  la ceea ce i se intampla,  el este la voalul sau coafura , care pot  fi deranjate  de coroana pe care preotul o pune pe capul ei . Chiar si nasii , parintii spirituali  , uita, cateodata,  de spiritualitatea  momentului , avand  aceeasi preocupare .
 Iata cum este trait un moment sacru, mostenit de la natura .
Sa nu mai amintim de cumulul de energie negative  acumulata in perioada de pregatiri , care de cele mai multe ori ne fac sa avem o singura dorinta – de s-ar termina  odata!
 Ca rezultat a acestei schimbari pe care am adus-o , noi oamenii,  acestui eveniment , sunt : oboseala, certurile, barfele , nemultumiri  pe toata linia.
 Omul a inventat pe compensatie – luna de miere , semn ca a mai pastrat  ceva din  spiritualitate unirii.
Unde am fost noi , ca finite , in toata aceasta ceremonie a uniunii , in orce alta parte , decat in spiritul si sufletul noastru. Stiu ca nu conteaza, dar eu ii  apreciez  si-i  admir pe  cei care isi unesc destinele in intimidate , bucurandu-se de linistea si bucuria evenimentului .
Desigur, ca fiecare dintre noi , sunt subiectiva , dar cred ca fenomenul este destul de general pentru a fi acceptat ca exista si mai cred, ca pentru fiecare dintre noi , evenimentul unirii destinelor, este cel mai  minunat !
Sa fiti fericiti indiferent de situatia in care va aflati , inaintea sau dupa eveniment !   

Viata ca un rafting

 inspiratia analogiei dintre rafting si plutaria pe cursul vietii , am avut-o acum cateva saptamani , in cursul unei excursi, in trei dintre insulele arhipelagului indonezian.
In programul uneia dintre zile au fost incluse doua ore de rafting , plutarit , cum spunem noi romanii , pe raul Ayung din insula Bali .
 Un peisaj de vis , pentru a ajunge la rau, am coborat 500 de trepte  , aveam impresia ca am coborat in interiorul pamantului , fiind inconjurati de doi pereti de aproximativ 150 de metri , acoperiti de padure tropicala si de stanci pe care din loc in loc s-au sculptat scene din renumita lor poveste a Ramaiadei .
 Pana in acea zi nu mai participasem la o astfel de aventura.
                                       

                                                           




 

In cele doua ore, cat a durat raftingul, am trait diferite  emotii; linistea si placerea  alunecarii cu barcuta  peumatica pe luciul apei si incantarea  provocata de peisaj , apoi  teama , atunci cand in mijlocul raului apareau bolovani uriasi ,pe care trebuia sa-i ocolim. 

  Ocolirea nu reusea intotdeauna , barca se intorcea impotriva curentului , inaintand cu spatele , apoi reveneam , caderi de nivel , si izbiri de stancile care strajuiau raul , chiar si    impotmoliri din care am iesit cu efort.                                                                                     

 Dupa acest lant de emotii, de toate nuantele ,ajungand la punctul final  , am inceput sa tragem concluziile  . Unii spuneau ca : a fost interesant , frumos , emotionant ,sau putin  obositor  si  nu  mai doresc sa repete experienta .                                                                        

 Altii  doresc sa  mai repete experienta , desi nu s-au distrat  in mod deosebit .
Eu am asociat acest rafting cu plutirea barcii , care ne poarta in aceasta  viata ,in directia data de  curentul destinului , pana la punctul final ...
 Barca  este lansata pe Raul vietii, cu bucurie si fericire pentru lansatori ,care sunt parintii nostrii .
Noi plutim fara griji , nu pentru ca nu suntem inconjurati de posibile pericole , dar nu suntem constienti de ceea ce se petrece  in jur , iar conducerea barcii este in mana parintilor ocrotitori , care se straduiesc , ca orice" organizator de calatorii' , sa  ne  asigure confortul , indrumandu-ne pentru a incepe sa intelegem unde ne aflam .
 Totul este minunat pana cand devenim constienti de ceea ce se intampla , asemanator cu iesirea din Rai ?!
Constientizand ne creem propria noastra realitate si incepem sa opunem rezistenta la a accepta , realitatea  altora .
 Prima rezistenta o opunem realitatii ,pe care cei mai apropiati incearca sa ne-o impuna , cea a parintilor .
 Incepem  noi sa vaslim , marind viteza , ocolind , izbindu-ne de stanci ,  intorcandu-ne chiar impotriva curentului .
 Obositi si epuizati , in cazul fericit constientizam ca  navigam cu incapatanare , contra curentului. 
 Incepem sa ne redirectionam , ne linistim  , am scapat de teama , avem  confortul care ne permite sa vedem frumusetea vietii care ne inconjoara , ce usurare  , plutim ,  dusi de curentul  vietii nostre , a  destinului  care trebuie indeplinit .
  Intelegem ca nimic din ceea ce ne dorim, nu se gaseste impotriva curentului vietii , oricate eforturi am face .
 In ideea ca ceea ce ne dorim este binele.
Intrebarea de la sfarsitul raftingului , despre care v-am povestit , seamana cu aceia pe care ne-o punem cand ajungem aproape de punctul terminus , al Raului vietii : daca  am mai dori sa reluam experienta , care se cheama , viata in aceasta forma , de om ,pe pamant ?
Raspunsul va fi sigur ,dependent de modul in care a decurs "raftingul vietii " fiecaruia , de emotiile traite in toate situatiile ivite  , de  numarul  si  greutatea obstacolelor, pentru a caror depasire a trebuit sa vasliti ,  inloc sa plutiti cu placere dusi de curent. 
Am auzit cu totii , oameni concluzionand intrun fel sau altul trecerea prin viata .

In concluzie , de cate ori simtim un disconfort fizic sau sufletesc  , trebuie sa ne oprim o clipa si sa analizam care ar fi cauza discordantei dintre energiile care formeaza forta  fluxului vietii noastre .

Durerea si rolul ei in viata noastra

Toti ne-am  pus intrebarea ," care este rolul durerii in viata noastra pamanteana? " , sau " de ce trebuie sa suferim dureri de un fel sau altul ?".

Explicatia sau raspunsul incepe de la a intelege , de a cunoaste cauza , radacina .
Acestea sunt de fapt sistemul nostru nervos, care deserveste simturile noastre ,prin care percepem realitatea inconjuratoare si prin care ne satisfacem dorintele care ne aduce placerea.
Sistemul nervos este conectat la alte sisteme din corpul nostru si actiunea lui depinde de functionarea acestora .
Fara durere nu am simti starea de bine (traim  intro lume  duala )
.Durerea ne apara , ne atentioneaza de apropierea unui dezechilibru , ne constientizeaza de producerea lui  , pentru a lua masuri .
Durerea si starea de bine se impletesc in viata noastra.
Fiecare om are limitele lui de a simti durerea , pentruca  simturile noastre, functioneaza in niste limite , care sunt individualizate .
 De exempu cand se produce un zgomot puternic, care depaseste limitele auzului , se poate produce surzirea  sau apare durerea in urechi ,ca avertizare ca s-a depasit limita perceperii sunetului de catre ureche.
Sunt oameni , in special tinerii , care si-au largit limitele perceperii sunetelor ,prin auditii repetate a muzicii zgomotoase , motiv pentru care lor le face placere ascultarea acesteia , in timp ce altora le provoaca disconfort.
Acelasi lucru se intampla cu solicitarea tuturor simturilor noastre.
Limitele de percepere a simturilor noastre se mareste pe masura dezvoltarii noastre fizice.
 Unui copil putem sa-i provocam dureri , disconfort fizic , la actiunea  mediului , pe care noi o consideram foarte  normala . Senzatia de frig si caldura este cea mai cunoscuta , in cazul copiilor. Un exemplu de disconfort la copii ,este atunci cand gusta ceva iute , acru si incepe sa planga , noua aceste gusturi ne fac placere .
Durerea ne apara de a nu mai repeta experienta care ne-a provocat-o .
 Perceperea senzatiei  de durerea este legata nu numai de sistemul nervos ci si de starea noastra psihica.
 Daca ne simtim bine , suntem energetic echilibrati , se poate ca excitatia sa se piarda fara sa ajunga la creier.
Incarcarea cu energie pozitiva contribuie la largirea limitelor de la care simtim durerea .
 De cate ori ne lovim si nu simtim durerea ,pentru ca eram foarte binedispusi , ne trezim numai ca avem o vanataie .
Suferinta este o nuanta a durerii , ea este durere sufleteasca , creata de durerea din jurul nostru.
 Noi suntem dependenti unii de altii , legati printr-o retea invizibila pentru noi , in acest stadiu de evolutie a vietii .
 Un exemplu banal al influentei  mediului inconjurator asupra perceperii dureri este cazul copilului care cade , se loveste si plange din cauza durerii . Mama cu vocea ei blanda ii povesteste ceva si in clipa urmatoare el nu mai simte asa puternic durerea , pentruca  energia pozitiva primita de la mama a anulat-o, sau a diminuat-o .
Plangem la inmormantari , ne inveselim la  petreceri , deci preluam energia de toate felurile existenta in mediul inconjurator.
Sunt oameni care nu pot simti binele fara durere , masochistii , de expemplu, sau alergatorii dependenti de adrenalina , ca drog .
Transmiterea durerii sufletesti sau bucuriei , celor din jur, duce la echilibru .
Depresia o alta nuanta a durerii , un nivel al acesteia . Depresia ,  pana la o limita ,  poate ajuta la a linisti omul de la a face diverse actiuni , de a se retrage . Peste limite aceasta suferinta duce la sinucidere , droguri,  cai extreme de a iesi din aceasta stare.
Durerea in toate formele contine multa informatie .
 Omul poate actiona asupra durerii , dar nu asupra placerii .
Aceasta din motivul ca durerea este provocata de latura materiala a vietii , care este intro masura sub controlul nostru , a constientului , pe cand placerea este produsa de actiunea celeilalte forme de energie care este deasupra constientului .
 Egoul nesatisfacut produce durere , implinirea reduce si transforma durerea in placere .
 Durerea este baza creatiei ,a evolutiei.
 Fiecare efort al nostru se indreapta spre un singur rezultat: acela de a ne simti bine , de confort . Totul a fost descoperit si creat de mintea omeneasca pentru a atinge acest scop , dar numai manati de durere . Tot raul spre bine . 

      

Poveste cu cantec....

 

 

 

 

 

Intruna din zilelele de iarna m-am pomenit , la slujba fiind , cu o febra de 40 de grade , gripa

nu gluma.

 Am fost ajutata sa ajung acasa in speranta ca un somn bun , m-ar putea ajuta .

 Stand culcata am simtit din toata fiinta mea ca m-as simti mult mai bine daca as asculta un joc interpretat de Dumitru Farcas , care ami placea foarte mult si dupa care jucam pana la epuizare . Si nu numai ajunsesem să-mi doresc ca la inmormântarea mea să-mi cânte tot el. 

 Mi-am ascultat subconstientul si  jocul a inceput , dar de data aceasta eu nu ma prea miscam ,  in timp ce ultima celula din corpul meu vibra in ritmul muzicii . Dupa cam o jumatate de ora ,  masurandu-mi  din nou temperature , surprinza .., scazuse la 38 de grade (din cate imi amintesc ). Am inceput sa ma simt mai bine , sa-mi recapat incet puterile .

 Sa nu credeti ca , tanara si nelinistita , am facut vreo legatura cu efectul pe care sunetele muzicii le-a avut asupra organismului meu . Astazi fiind , tot tanara , dar mai linistita , auzind de terapia prin sunete sau muzica ,mi-am amintit  experienta traita si am acceptat imediat idea, incercand sa-i caut si sa-i  inteleg  explicatia .

Conform cercetarilor , campurile energetice umane constitue un intreg organic . Frecventele –forta vietii – corespunde campului mental si constientizarii.

Gama de frecvente joase este la fel pentru toti oamenii , in timp ce frecventele mai inalte , formeaza aceea" semnatura personala " unica pe care o lasa tiparul emotional al fiecaruia dintre noi .

 Asa cum nu sunt doi oameni care au aceeasi amprenta digitala , nu exista doi oameni care au aceeasi frecventa a fortei vietii .

Putem afirma ca fiecare dintre noi avem o frecventa , data de forta creatoare a vietii , de la D-zeu ,care reprezinta lungimea de unda proprie .

Evolutia individuala este data de cresterea nivelului de constientizare prin acumularea de informatie  inerenta frecventei personale.

 Singuri afirmam , atunci cand nu ne intelegem reciproc , ca nu suntem pe aceeasi frecventa sau lungime de unda ?!

Sunetele deci si muzica se propaga prin unde cu frecvente diverse . Daca un anumit sunet sau gen de muzica ne induce o stare de bine , pe cand altele ne deranjeaza , atunci putem folosi sunetul ca o metoda de vindecare .

Metoda de vindecare bio-acustica se bazeaza pe descoperirea frecventei sonore individuale.

Experimentele cu inregistrari audio de frecvente sonore , au dus la descoperirea ca sunetele au un effect vindicator numai cand oamenii isi auzeau propria nota sau frecventa sonora .

  Mai mult , atunci cand in anumite conditii se reduce , sau dispare, aceasta frecventa din campul nostru energetic  , apare disconfortul produs de o boala sau o stare psihica ca ,

 depresia .

Nu putine au fost cazurile, cand cadeam in depresia strainatatii si a singuratatii si ieseam din stare dupa aceeasi  auditie muzicala .

 Poate fara legatura , doar o coincidenta , ascultand melodia mea , pentru a-mi sporii energia necesara curateniei, pe care trebuia sa o fac dupa o saptamana de munca foarte grea , mental , suna cineva la usa si ma intreaba, in ebraica, daca sunt romanca , nu stiu cine ar mai fi ascultat pe Dumitru Farcas , altcineva  decat un roman ?!... dar din acel moment am ramas prieteni pana in ziua de azi ,… au trecut cam 26 de ani … iata ce face o melodie ?!

  Daca doriti sa fiti plini de energie luati-va portia zilnica de muzica  pe care o iubiti , mariti-va energia sexuala prin auditia unei muzici potrivite d-vstra si partenerei , si nu uitati sa va feriti de sunetele creatoare de stari neplacute sau chiar la stress .

Sa nu uitati ca in muzica  mai avem un sprijin in vindecare si echilibru .

Este esential sa constientizam experientele pe care le traim , pentru a evolua