În articolull precedent "Momentul întrebărilor" am amintit faptul că, cunoașterea este putere. Puterea de a stăpâni și mai ales de a ne autostăpâni, la modul
cel mai pozitiv, puterea de a înfrânge
teama care este dușmanul sănătății și a bucuriei de a trăi.
Când apare teama? atunci când apare
necunoscutul… atunci hai sa cunoaștem cât mai mult pentru ca necunoscutul să se diminueze, iar noi sa fim împăcați
cu viața .
Cunoașterea ne ajută să ne schimbăm viziunea asupra vieții și a
aspectelor ei, care nu sunt nici bune nici rele, ele există pur și simplu. Ele devin bune sau rele după modul
în care le percepem noi.I
În acestă scriere doresc să vă relatez o
perspectivă asupra răstimpului acestei vieți, asupra existenței noastre și a
"noastră înșine", după învățăturile lui Abraham, care au inspirat-o
pe Esther Hics în cărțile sale.
Scopul cunoașterii acestei
perspective este diminuarea
sentimentului de teamă în fața morții... care de fapt nu există!
Pentru a accepta această viziune este
necesar să aflăm ce suntem și de ce existăm
Nașterea noastră întrun corp fizic, pare să fie începutul a
ceea ce suntem.
Dar ce suntem? un corp pe care îl percepem cu simțurile pe care le avem? sau … poate mai este ceva ascuns nouă și acolo suntem noi! Acolo este Sinele, sufletul și spiritul, îmbrăcat în ceea ce pare că că am fi noi, corpul fizic.
Dar ce suntem? un corp pe care îl percepem cu simțurile pe care le avem? sau … poate mai este ceva ascuns nouă și acolo suntem noi! Acolo este Sinele, sufletul și spiritul, îmbrăcat în ceea ce pare că că am fi noi, corpul fizic.
Ni se pare oarecum logic ,în lumea noastră duala , ca nu poate
fi plin fără gol , cald fără frig , bun fără rău , întuneric fără lumina , aspecte opuse ale aceluiași element , am putea
spune.
Am
sa va redau , întocmai , spre
înțelegere , o cugetare grăitoare a înțeleptului asiatic Lao Zi
:
Punem treizeci de spițe la un loc și spunem ca avem o roata ;
Dar utilitatea rotii depinde de spațiul unde nu este nimic .
Frământăm lutul pentru a face un
vas ;
Dar utilitatea vasului depinde de spațial unde nu este nimic .
Spargem pereții pentru uși și ferestre , ca sa facem o casa;
Dar utilitatea casei depinde de spatiile unde nu este nimic .
Așadar, la fel cum profitam de ceea ce este , trebuie sa recunoaștem și
utilitatea a ceea ce nu este , din punct de vedere a
percepției noastre!. Deocamdată nu avem
dezvoltat simțul necesar percepției , de
aceea spunem ca, nu este.
Îmi amintesc , ca nu mi-a fost
ușor sa înțeleg ca golul , nu este ceea ce numim noi gol , doar pentru ca nu putem vedea ce este în acel spațiu , și credem ca este gol .
Materia are însușirea unica de a primi ,de a atrage , ea este magnetica
,are calitatea pământului , dar pentru a
primii ceea ce atrage ,este necesar de spațiu.
Iată că materia este un gol continuu ,
iar plinul este ceea ce pătrunde în ea . Un alt gen de energie , opusa …,conform legii atracției universale .
Este foarte important sa înțelegem
acest lucru , pentru cunoașterea a ceea ce numim Sinele nostru.
Este un adevăr absolut demonstrat
științific .
Am spune ca am înțeles ca nu este gol fără plin. Așadar pare logic ca în
corpul nostru fizic sa fie spatii , zicem noi goale.
Sa ne imaginam corpul nostru ca un pahar , pereții lui formează un , spațiu , în care va intra tot ce dorim ,
conștient sau inconștient umplându-l , fie
ca este aerul pe care inconștient îl respiram , fie apa pe care o bem când
conștientizăm ca ne este sete , sau hrana când simțim ca ne este foame .
Asta la modul simplist pentru.că noi avem un corp complex cu multe spații începând
de la cele din AND-ul nostru și pâană la stomac pe care îl percepem ca spațiu .
Ca o concluzie ,… noi percepem cu simțurile noastre ,… cel puțin
deocamdată , doar lumea materiala ,
partea goala , partea plina , cea
invizibila pe care o numim , impropriu , vid , nu prea știm ce este , doar simțim ca fără ea nu putem trai.
Oamenii de știința cu ajutorul
fizicii cuantice au început sa decodifice
acest asa zis vid .
Acel aparent vid din fiecare
celula a corpului nostru , noi îl numim
suflet și dacă fiecare dintre noi este unic , având ADN-ul sau , care crează corpul fizic , pare logic
ca și vidul care umple golul , respectând forma sa fie unic .
Așadar fiecare are sufletul și spiritul sau. La modul cel mai acceptat , ADN –ul îl moștenim de la părinti ,
este format din elementele pământului ,
iar sufletul și spiritul sunt energie cosmica , divina dinafara lumii
materiale .
Presupunem ca am înțeles ca suntem
o creație complexa , formata din corp fizic care îmbracă un suflet și spirit
care îl activează , ii da viata .
Venirea noastră pe lume , este ca și cum , am intra într-o sală de cinema și începem sa simțim ca , existam din acel moment , și
trăim evenimentele care se derulează pe ecranul din fata noastră.
Prin analogie sala de cinema este mediul în care se desfășoară viata
noastră.
Ma aștept la replica dvs.
fireasca ca ; din punct de vedere
fizic, nașterea noastră într-un corp de bebeluș , este diferita de pătrunderea într-o sală de cinema!...corect !
Atunci când intram într-o sală de cinema nu uităm ce ni s-a intamplat
inainte , avem simțul continuitatii după iesirea din sala.
Cu alte cuvinte nu avem impresia ca
pentru noi , a început o noua
viata în momentul intrarii în sala de
cinema , ci doar ca asistam si chiar participam emotional la o secventa de viata , din viata vesnica, fără început și sfarșit.
Această secvență de film , mai lungă sau mai scurtă, este chiar viata noastră, aici și în aceasta forma! la terminarea ei
iesim din sala și plecăm în altă parte , în alt loc,cu alte dimensiuni ,chiar
nelimitat.
Toate trairile cu emotiile lor le luam cu noi , ele s-au inregistrat în
minte în constiinta și-n suflet …Si
le ducem… unde ? acolo unde este nevoie de ele , în constiinta universală .
De ce este nevoie de ele ? poate ca hrana , care va fi digerată și luat
din ea ce este mai bun.
Intuiesc acest lucru pentru că mi-e greu să cred ca programul coexistentei lumilor se
intrerupe în lumea fiintei umane.In plus mi se pare că se confirmă , afirmația
despre existență " cum e sus asa și jos"
Plastic vorbind , poate că"
digerarea " , de care vorbeam este tocmai judecata de apoi de care se
vorbește ca s-ar produce după ridicarea sufletului la cer , ce e bun este
folosit la evoluție , ce e rău este aruncat , proces cunoscut încă de la nivel celular.
Tot ce se spune ca se întâmplă sus , în alte dimensiuni , nu este altceva
deacât o extensie intuitivă a ceea ce se petrece în lumea noastră .
Nimeni pana la ora actuala nu a trăit
în alte dimensiuni .
Adevărat ca simțul intuiției este diferit dezvoltat la fiecare dintre noi
la unii fiind chiar neactivat .
Sper ca nu ați înțeles ca am luat-o razna ?!
Sa revenim pe pământ .
Așadar , începem sa realizam ca : atunci când ne-am născut ,în corpul pe care
il numim , "noi înșine" , nu era defapt "începutul nostru
".
Doar mica nostra dimensiune și imaturitatea fizică, fac să pară că abia
suntem la începutul nostru .
Într-adevăr ca doar "pare", ca este un început, viata este o continuitate și acest simț al
continuității ne ajută să avem o
perspectivă mai amplă asupra vieții . și să ne întrebăm , aici și acum, "ce
suntem ?", "de ce am
venit în acest corp ?", care este scopul acestei vieți? .
De ce viata este o continuitate? când totul pare a fi nou ?.. .pentru că noi, ca ființe suntem vitalizați de o forță nevăzută fără de care nu ar exista viata.
Moartea este o simpla separare dintre
elementele care au compus
viața .
Organismul material care este un
ansamblu de câteva elemente , care se
vor separa după moarte , sufletul fiind o entitate spirituala, nu se poate dezintegra , structura lui rămânând integrală .
Aceste suflete vor îmbrăca alt
corp și anume , acela care se va potrivi calităților și puterilor sale, de
aceea se spune ca noi ne alegem părinții înainte de naștere , pentru ca de la
ei se moștenește corpul fizic ,iar acesta trebuie sa se potrivească spiritului
întocmai ca o haină.
Noul corp și noul mediu, oferă o
noua oportunitate, unei Ființe spirituale, foarte înțelepte și
foarte bătrâne , să-și continue evoluția în noi moduri , până la desăvârșire .
Cum va evolua ? acumulând experientele și trairile emoționale, pe care
le va trece corpul fizic .
Când va părăsii corpul fizic , își
va dezbrăca haina , se va întoarce în planul lui de existentă , îmbogățind
Conștiința universala .
Conștiința universala , are scopul
de a evolua la infinit experimentând viata în corpuri fizice .până la
desăvârșire .
Desăvârșirea creației , este asemănarea întru totul cu Creatorul sau.
Este cunoscut că orice creator dă creației sale o parte din esența sa, cautând sa-și perfecționeze creația în direcția
, a esenței sale a aptitudinilor sale .
Asa face un Pictor , un sculptor ,un compozitor …
Creatorul vieții este Energia- sursa a vieții, forța divina , Dumnezeu, ea
este Unică indiferent de numele pe care i-l atribuim ,după limba sau
credința noastră.
Ea acționează într-o singură direcție, are aptitudinea de a dărui, influențând și activând materia care , are aptitudinea de a primi .
Toate ințelepciunile de pe pământ sunt bazate pe metode diverse de a
largi capacitatea de a primii aceasta energie , fără de care nu se poate evolua
.
Toată Creația este animată spre
înălțare, spre evoluție .
Plantele se înalță orientându-se după lumina, viețuitoarele s-au ridicat de pe pământ în picioare și apoi
oamenii care s-au înălțat și mai mult ,
epuizându-și , se pare , potențialul material .
Înălțarea continuă și înafara lumii materiale , în alta dimensiune , cea a spiritului, până la desăvârșirea totală .
Desăvârșirea noastră în aceasta
forma de viata ,este aceea ce numim noi
"mântuire".
Sensul cuvântului este ; salvare, eliberare
,scăpare .
In Vechiul Testament , care a fost scris în limba ebraica, cuvântul
mântuire se traduce în Iesuah , acesta fiind numele lui Isus în ebraică, de
aceea noi îl numim Mântuitorul .
Dar de ce să scăpăm? de ce să ne
salvăm ? de cel rău, spunem noi …deși
nu este rău, ci necesar!
fiind vorba de mediul fizic , de materie , mai exact de atracția ei.
fiind vorba de mediul fizic , de materie , mai exact de atracția ei.
Pentru a ne mântui, trebuie sa slăbim legătura noastră cu lumea materiala
să nu ne risipim energia vieții cu preocupări de acumulare materială, să nu ne îngrijorăm pentru lucruri care se degradează și se întorc de unde au
venit.
Altfel spus să nu concentram
materia, reducând spațiul care trebuie umplut de energie divină .
Materia va rămâne aici în lumea ei,
dar noi am înțeles că, nu suntem numai
materie ci și spirit , atunci unde este grija pentru el, pentru esența vieții? am cam uitat de existenta lui , încetinind
astfel , evoluția .
In aceasta situație nici nu poate
fi vorba de mântuire și nici de a ne elibera de sentimentul fricii de moarte , pentru că legătura cu
aceasta lume este atât de puternica
încât, sentimental pierderii ei este
foarte dureros .
Într-un corp suferind , înfricoșat, contractat, nici spiritul nu se
simte prea confortabil și când cu greu se
va elibera, nu va avea putere să se ridice în dimensiuni prea înalte,
pentru că noi l-am chinuit, în loc
să-l ajutăm sau mai exact să ne ajutăm.
Înțelegând ca noi suntem aceea ființă divină din
interiorul corpului fizic , nu
mai avem nici un motiv sa ne temem de moarte, care nu există pentru noi, noi
suntem veșnici, noi suntem parte din Dumnezeul cel veșnic.
In corpul nostru există această Ființă sursă sau Dumnezeu, este ființa
noastră interioară.
De aceea se spune "Dumnezeu este
peste tot și în toate ", pentru că această formă de viață pe care o trăim și realitatea, lumea , în care
trăim este duală.
Dualitatea constând în interactiunea dintre cele doua forțe, cea a
Pamantului și cea a Cerului sau a Universului .
Deși aparent sunt opuse, ele se completează creând viața, care va fi fără suferinte, dacă
echilibrul dintre cele doua forte va fi pastrat .
Sper din suflet ca prin săracele mele cuvinte, să va fi schimbat
viziunea asupra a ceea ce suntem, in
scopul de a vă bucura de viața, pe care
o aveți.