26 ian. 2011

Povestioara gandirii pozitive


Viata noastra este o insiruire de evenimente pe care le clasificam, ca rele sau bune , clasificare dependenta de perceptia lor , senzoriala sau emotionala.
 Se intelege deci ca aprecierea este in exclusivitate individuala. Aceasta explica faptul ca un eveniment este perceput ca rau de o persoana in timp ce alta persoana al percepe ca bun . Vorba inteleapta, chiar spune " nenorocul unuia este norocul altuia".
In plus pentru a simti binele este nevoie sa simti raul ,pentru a sescoperi lumina este nevoie de intuneric ,pentru a simti iubirea trebuie sa urasti si se pote continua la infinit, caci de fapt este vorba de o lege a existentei ,imbinarea intre cele doua forte antagoniste dar nedespartite.
Am sa incerc ca printr-o povestioara sa arat cat de adevarate sant intelepciunile , cum ar fi ;" Dumnezeu ati inchide o fereastra ,dar defapt ati deschide alte zece" , trebuie doar sa le vezi si sa te indrepti spre ele , fara sa disperi din cauza schimbarii de directie, ci punandu-ti doar intrebarea , oare este chiar asa o nenorocire ?!!! poate va fi o fericire !?
Povestioara suna cam asa ;
Unui biet om ai dispare calul , singura lui avere si ajutor la munca pamantului, disperat se adreseaza inteleptului duhovnicesc , intrebandu-l ce sa faca .Inteleptul al asculta si al intreaba, ti se pare chiar asa de rau ? du-te acasa si asteapta caci ti se va intampla ceva bun . Dupa cateva zile calul se intoarce acasa cu inca un cal .
 Omul se bucura si se duce la duhovnic sa-i spuna ca ceva bun cu adevarat s-a intamplat. Inteleptul l-a intrebat, chiar ti se pare ca este asa de bine ? du-te acasa si asteapta caci se va intampla ceva rau. In cateva zile omul impreuna cu fiul sau s-au ingrijit de adapost pentru calul "cazut din cer" ,bucurandu-se ca acum are si fiul sau calul lui. Intruna din zile fiul cade de pe cal si asi rupe un picior .
Omul fuge cu vestea la duhovnic, acesta ai pune aceeasi intrebare ,spunandu-i ca i se va intampla ceva bun in curand.
Dupa trei zile se declara razboi cu ordin de incorporare pentru toti tinerii.
 Fiul fiind cu piciorul rupt, nu a putut fi incorporat si astfel a scapat de participarea la razboiul,   din care nu multi nu s-au mai intors.
A fost chiar asa de rau ca si-a rupt piciorul ?
In tot raul este un bine ,trebuie doar vazut .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu