Viziune asupra vietii veșnice

        În articolull precedent "Momentul întrebărilor" am amintit  faptul că, cunoașterea este putere. Puterea de a stăpâni și mai ales de a ne autostăpâni, la modul cel mai pozitiv, puterea de a înfrânge teama  care este dușmanul sănătății și a bucuriei de a trăi.

       Când apare teama? atunci când apare necunoscutul… atunci hai sa cunoaștem cât mai mult pentru ca  necunoscutul să se diminueze, iar  noi sa fim împăcați cu viața .

Cunoașterea ne ajută să ne schimbăm viziunea asupra vieții și a aspectelor ei, care nu sunt nici bune nici rele, ele există pur și simplu. Ele devin bune sau rele după  modul în care le percepem noi.I

       În acestă scriere doresc să vă relatez o perspectivă asupra răstimpului acestei vieți, asupra existenței  noastre și a "noastră înșine", după învățăturile lui Abraham, care au inspirat-o pe Esther Hics în cărțile sale.

      Scopul cunoașterii acestei perspective  este diminuarea sentimentului de teamă în fața morții... care de fapt nu există!

 Pentru a accepta această viziune este necesar să aflăm ce suntem și de ce existăm

Nașterea noastră întrun corp fizic, pare să fie începutul a ceea ce suntem.
 Dar ce suntem? un corp pe care îl percepem cu simțurile pe care le avem? sau … poate mai este ceva ascuns nouă  și acolo  suntem noi! Acolo este Sinele, sufletul și  spiritul, îmbrăcat în ceea ce pare că că am fi noi, corpul fizic. 

 Ni se pare oarecum  logic ,în lumea noastră duala , ca nu poate fi plin fără gol , cald fără frig , bun fără rău , întuneric fără lumina ,  aspecte opuse ale aceluiași element , am putea spune.

 Am  sa va redau , întocmai  , spre înțelegere ,  o cugetare grăitoare  a înțeleptului asiatic  Lao  Zi :

Punem treizeci de spițe la un loc și spunem ca avem o roata ;

Dar utilitatea rotii depinde de spațiul unde nu este nimic .

Frământăm lutul pentru a face un  vas ;

Dar utilitatea vasului depinde de spațial unde nu este nimic .

Spargem pereții pentru uși și ferestre , ca sa facem o casa;

Dar utilitatea casei depinde de spatiile unde nu este nimic .

Așadar, la fel cum profitam de ceea ce este , trebuie sa recunoaștem și utilitatea a ceea ce nu este ,  din punct de vedere a percepției noastre!.  Deocamdată nu avem dezvoltat simțul necesar percepției  , de aceea spunem ca, nu este.

 Îmi amintesc , ca nu mi-a fost ușor sa înțeleg ca golul , nu este ceea ce numim noi gol , doar  pentru ca nu putem vedea ce este în acel  spațiu , și credem  ca este gol .

Materia are însușirea unica de a primi ,de a atrage , ea este magnetica ,are calitatea pământului ,  dar pentru a primii ceea ce atrage ,este necesar de spațiu.

Iată că materia este un gol continuu ,  iar plinul este ceea ce pătrunde în ea . Un alt gen de energie , opusa  …,conform legii atracției universale .

 Este foarte important sa înțelegem acest lucru , pentru cunoașterea a ceea ce numim Sinele nostru.

 Este un adevăr absolut demonstrat științific .

Am spune ca am înțeles ca nu este gol fără plin. Așadar pare logic ca în corpul nostru fizic sa fie spatii , zicem noi goale.

Sa ne imaginam corpul nostru ca un pahar , pereții lui formează un  , spațiu , în care va intra tot ce dorim , conștient sau inconștient umplându-l  , fie ca este aerul pe care inconștient îl respiram , fie apa pe care o bem când conștientizăm ca  ne este sete  , sau hrana când simțim ca ne este foame .

Asta la modul simplist pentru.că noi avem un corp complex cu multe spații începând de la cele din AND-ul nostru și pâană la stomac pe care îl percepem ca spațiu .

Ca o concluzie ,… noi percepem cu simțurile noastre ,… cel puțin deocamdată ,  doar lumea materiala , partea goala ,  partea plina , cea invizibila pe care o numim , impropriu , vid , nu prea știm ce este ,  doar simțim ca fără ea nu putem trai.

 Oamenii de știința cu ajutorul fizicii cuantice au început sa decodifice  acest asa zis vid .

Acel aparent vid  din fiecare celula a corpului nostru ,  noi îl numim suflet și dacă fiecare dintre noi este unic , având  ADN-ul sau , care crează corpul fizic ,  pare logic  ca și vidul care umple golul , respectând forma  sa fie unic .

  Așadar fiecare are sufletul și spiritul sau.  La modul cel mai acceptat , ADN –ul îl moștenim de la părinti , este format din elementele pământului ,  iar sufletul și spiritul sunt energie cosmica , divina dinafara lumii materiale .

 Presupunem ca am înțeles ca suntem o creație complexa , formata din corp fizic care îmbracă un suflet și spirit care îl activează , ii da viata .

Venirea noastră pe lume , este ca și cum , am intra într-o sală  de cinema și începem  sa simțim ca , existam din acel moment , și trăim evenimentele care se derulează pe ecranul din fata noastră.

Prin analogie sala de cinema este mediul în care se desfășoară viata noastră.

 Ma aștept la replica dvs. fireasca ca ;  din punct de vedere fizic, nașterea noastră într-un corp de bebeluș , este diferita de pătrunderea într-o sală de cinema!...corect !

Atunci când intram într-o sală de cinema nu uităm ce ni s-a intamplat inainte ,  avem simțul continuitatii  după iesirea din sala.

Cu alte cuvinte nu avem impresia ca  pentru noi , a început  o noua viata  în momentul intrarii în sala de cinema ,  ci doar ca asistam  si chiar participam emotional  la o secventa de viata ,  din viata vesnica, fără început și sfarșit.

Această secvență de film , mai lungă sau mai scurtă, este chiar viata noastră, aici și în aceasta forma! la terminarea ei iesim din sala și plecăm în altă parte , în alt loc,cu alte dimensiuni ,chiar nelimitat.

Toate trairile cu emotiile lor le luam cu noi , ele s-au inregistrat în minte în constiinta și-n  suflet …Si le ducem… unde ?    acolo unde este nevoie de ele ,  în constiinta universală .

 De ce este nevoie de ele ?  poate ca hrana , care va fi digerată și luat din ea ce este mai bun.

 Intuiesc  acest lucru pentru că mi-e greu  să cred ca programul coexistentei lumilor se intrerupe în lumea fiintei umane.In plus mi se pare că se confirmă , afirmația despre existență " cum e sus asa și jos"

Plastic vorbind , poate că" digerarea " , de care vorbeam este tocmai judecata de apoi de care se vorbește ca s-ar produce după ridicarea sufletului la cer , ce e bun este folosit la evoluție , ce e rău este aruncat , proces  cunoscut  încă de la nivel celular.

Tot ce se spune ca se întâmplă sus , în alte dimensiuni , nu este altceva deacât o extensie intuitivă a ceea ce se petrece în lumea noastră .

Nimeni pana la ora actuala nu a trăit  în alte dimensiuni .

Adevărat ca simțul intuiției este diferit dezvoltat la fiecare dintre noi la unii fiind chiar neactivat .  

Sper ca nu ați înțeles ca am luat-o razna ?!

Sa revenim pe pământ .

Așadar ,  începem sa realizam ca :  atunci când ne-am născut ,în corpul pe care il numim , "noi înșine" , nu era defapt "începutul nostru ".

Doar mica nostra dimensiune și  imaturitatea fizică, fac să pară că abia suntem la începutul nostru .

Într-adevăr ca doar "pare", ca este un început,  viata este o continuitate și acest simț al continuității ne ajută  să avem o perspectivă mai amplă asupra vieții . și  să ne întrebăm , aici și acum, "ce suntem ?",  "de ce am venit în acest corp ?", care este scopul acestei vieți? .

De ce viata  este o continuitate?  când totul pare a fi nou ?.. .pentru că noi, ca ființe suntem vitalizați de o forță nevăzută fără de care nu ar exista viata.

Moartea este o simpla separare dintre  elementele  care au compus viața .

Organismul material  care este un ansamblu  de câteva elemente , care se vor separa după moarte , sufletul fiind o entitate spirituala,  nu se poate dezintegra , structura lui rămânând integrală .

 Aceste suflete vor îmbrăca alt corp și anume , acela care se va potrivi calităților și puterilor sale, de aceea se spune ca noi ne alegem părinții înainte de naștere , pentru ca de la ei se moștenește corpul fizic ,iar acesta trebuie sa se potrivească spiritului întocmai ca o haină.    

Noul corp și noul mediu,  oferă o noua oportunitate, unei Ființe spirituale, foarte înțelepte și foarte  bătrâne , să-și continue evoluția în noi moduri , până la desăvârșire .

 Cum va evolua ? acumulând  experientele și trairile emoționale, pe care le va trece corpul fizic .

 Când va părăsii corpul fizic , își va dezbrăca haina , se va întoarce în planul lui de existentă ,  îmbogățind  Conștiința universala .

 Conștiința universala , are scopul de a evolua la infinit experimentând viata în corpuri fizice .până la desăvârșire .

Desăvârșirea creației  , este  asemănarea întru totul cu Creatorul sau.

 Este  cunoscut   că orice creator  dă creației sale o parte din  esența sa, cautând sa-și perfecționeze creația în direcția , a esenței sale a aptitudinilor sale .

Asa face un Pictor , un sculptor ,un compozitor …

Creatorul vieții este Energia- sursa a vieții, forța divina , Dumnezeu, ea este Unică indiferent de numele pe care i-l atribuim ,după limba  sau  credința noastră.

 Ea acționează într-o singură direcție, are aptitudinea de a dărui,  influențând și activând materia care , are aptitudinea de a primi .

Toate ințelepciunile de pe pământ sunt bazate pe metode diverse de a largi capacitatea de a primii aceasta energie , fără de care nu se poate evolua .

Toată Creația este animată spre  înălțare, spre  evoluție .

 Plantele  se înalță orientându-se după lumina, viețuitoarele  s-au ridicat de pe pământ în picioare și apoi oamenii care s-au înălțat  și mai mult , epuizându-și , se pare , potențialul material .

 Înălțarea continuă  și  înafara lumii materiale , în alta dimensiune , cea a spiritului,  până la desăvârșirea  totală .

Desăvârșirea  noastră în aceasta forma de viata  ,este aceea ce numim noi "mântuire".

  Sensul cuvântului este ; salvare, eliberare ,scăpare .

In Vechiul Testament , care a fost scris în limba ebraica, cuvântul mântuire se traduce în Iesuah , acesta fiind numele lui Isus în ebraică, de aceea noi îl numim Mântuitorul .

 Dar de ce să scăpăm? de ce să ne salvăm ? de cel rău, spunem noi …deși nu este rău,  ci necesar! 
fiind vorba de mediul fizic , de materie ,  mai exact de atracția ei.

Pentru a ne mântui, trebuie sa slăbim legătura noastră cu lumea materiala să nu ne risipim energia vieții cu preocupări de acumulare materială, să nu ne îngrijorăm pentru lucruri  care se degradează și se întorc de unde au venit.

 Altfel spus să nu concentram materia, reducând spațiul care trebuie umplut de energie divină .

 Materia va rămâne aici în lumea ei,  dar noi am înțeles că, nu suntem numai materie ci și spirit , atunci unde este grija pentru el, pentru  esența  vieții? am cam uitat de existenta lui , încetinind astfel , evoluția .

 In aceasta situație nici nu poate fi vorba de mântuire și nici de a ne elibera de sentimentul  fricii de moarte , pentru că legătura cu aceasta lume este atât  de puternica încât,  sentimental pierderii ei este foarte dureros .

Într-un corp suferind , înfricoșat, contractat, nici spiritul nu se simte prea confortabil și când  cu greu se va elibera, nu va avea putere să se ridice în dimensiuni prea înalte, pentru că noi l-am chinuit, în loc să-l  ajutăm sau mai exact să ne ajutăm.

Înțelegând ca noi suntem aceea ființă divină  din  interiorul  corpului fizic , nu mai avem nici un motiv sa ne temem de moarte, care nu există pentru noi,  noi suntem veșnici, noi suntem parte din Dumnezeul cel veșnic.

In corpul nostru  există această Ființă sursă sau Dumnezeu, este ființa noastră interioară.

 De aceea se spune "Dumnezeu este peste tot și în toate ", pentru că  această formă de viață pe care o trăim și realitatea, lumea , în care trăim  este duală.

 Dualitatea constând în  interactiunea dintre cele doua forțe, cea a Pamantului și cea a Cerului sau a Universului .

Deși aparent sunt opuse, ele se completează creând  viața, care va fi fără suferinte, dacă echilibrul dintre cele doua forte va fi pastrat .

Sper din suflet ca prin săracele mele cuvinte, să va fi schimbat viziunea asupra a ceea ce suntem,  in scopul de a vă  bucura de viața, pe care o aveți.