Explicatia sau raspunsul incepe de la a intelege , de a cunoaste cauza , radacina .
Acestea sunt de fapt sistemul nostru nervos, care deserveste simturile noastre ,prin care percepem realitatea inconjuratoare si prin care ne satisfacem dorintele care ne aduce placerea.
Sistemul nervos este conectat la alte sisteme din corpul nostru si actiunea lui depinde de functionarea acestora .
Fara durere nu am simti starea de bine (traim intro lume duala )
.Durerea ne apara , ne atentioneaza de apropierea unui dezechilibru , ne constientizeaza de producerea lui , pentru a lua masuri .
Durerea si starea de bine se impletesc in viata noastra.
Fiecare om are limitele lui de a simti durerea , pentruca simturile noastre, functioneaza in niste limite , care sunt individualizate .
De exempu cand se produce un zgomot puternic, care depaseste limitele auzului , se poate produce surzirea sau apare durerea in urechi ,ca avertizare ca s-a depasit limita perceperii sunetului de catre ureche.
Sunt oameni , in special tinerii , care si-au largit limitele perceperii sunetelor ,prin auditii repetate a muzicii zgomotoase , motiv pentru care lor le face placere ascultarea acesteia , in timp ce altora le provoaca disconfort.
Acelasi lucru se intampla cu solicitarea tuturor simturilor noastre.
Limitele de percepere a simturilor noastre se mareste pe masura dezvoltarii noastre fizice.
Unui copil putem sa-i provocam dureri , disconfort fizic , la actiunea mediului , pe care noi o consideram foarte normala . Senzatia de frig si caldura este cea mai cunoscuta , in cazul copiilor. Un exemplu de disconfort la copii ,este atunci cand gusta ceva iute , acru si incepe sa planga , noua aceste gusturi ne fac placere .
Durerea ne apara de a nu mai repeta experienta care ne-a provocat-o .
Perceperea senzatiei de durerea este legata nu numai de sistemul nervos ci si de starea noastra psihica.
Daca ne simtim bine , suntem energetic echilibrati , se poate ca excitatia sa se piarda fara sa ajunga la creier.
Incarcarea cu energie pozitiva contribuie la largirea limitelor de la care simtim durerea .
De cate ori ne lovim si nu simtim durerea ,pentru ca eram foarte binedispusi , ne trezim numai ca avem o vanataie .
Suferinta este o nuanta a durerii , ea este durere sufleteasca , creata de durerea din jurul nostru.
Noi suntem dependenti unii de altii , legati printr-o retea invizibila pentru noi , in acest stadiu de evolutie a vietii .
Un exemplu banal al influentei mediului inconjurator asupra perceperii dureri este cazul copilului care cade , se loveste si plange din cauza durerii . Mama cu vocea ei blanda ii povesteste ceva si in clipa urmatoare el nu mai simte asa puternic durerea , pentruca energia pozitiva primita de la mama a anulat-o, sau a diminuat-o .
Plangem la inmormantari , ne inveselim la petreceri , deci preluam energia de toate felurile existenta in mediul inconjurator.
Sunt oameni care nu pot simti binele fara durere , masochistii , de expemplu, sau alergatorii dependenti de adrenalina , ca drog .
Transmiterea durerii sufletesti sau bucuriei , celor din jur, duce la echilibru .
Depresia o alta nuanta a durerii , un nivel al acesteia . Depresia , pana la o limita , poate ajuta la a linisti omul de la a face diverse actiuni , de a se retrage . Peste limite aceasta suferinta duce la sinucidere , droguri, cai extreme de a iesi din aceasta stare.
Durerea in toate formele contine multa informatie .
Omul poate actiona asupra durerii , dar nu asupra placerii .
Aceasta din motivul ca durerea este provocata de latura materiala a vietii , care este intro masura sub controlul nostru , a constientului , pe cand placerea este produsa de actiunea celeilalte forme de energie care este deasupra constientului .
Egoul nesatisfacut produce durere , implinirea reduce si transforma durerea in placere .
Durerea este baza creatiei ,a evolutiei.
Fiecare efort al nostru se indreapta spre un singur rezultat: acela de a ne simti bine , de confort . Totul a fost descoperit si creat de mintea omeneasca pentru a atinge acest scop , dar numai manati de durere . Tot raul spre bine .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu