Unirea destinelor

 

Ca o continuare la articolul  "Mai bine  sa ne trezim , decat sa fim treziti ", am avut revelatia  unui exemplu , dupa parerea mea, foarte graitor despre indepartarea noastra de natura.

Indepartarea de natura , in intelesul meu, consta in  nerespectarea legilor ei , sau in incercarea de a le modifica , ceea ce  fara exceptie provoaca dezechilibru.
In imaginatie, am incercat sa fac o analogie , parcurgand calea unirii dintre sexe, incepand din natura, din lumea pasarilor sau  animalelor,  care ne este cea mai apropiata si pe care o vedem cu ochii constiintei .
 Scopul unirii, conform legilor naturii este reproducerea pentru conservarea speciei.
Acest scop a ramas  si in lumea noastra, ca motiv principal in intemeierea familiei.
Pentru ca aceasta unire sa aiba loc, in natura , unul dintre  parteneri, in mod instinctiv, trece niste schimbari ;  emana un miros atragator , isi schimba glasul , chiar si culoarea.
  Am vazut in padurile  din Amazoane o pasare,  mascul, care fiind in perioada de imperechere , isi forma din penele cozii ,  un evantai superb , multicolor si se  foia de colo, colo , scotand anumite sunete , pana a aparut  femela.
 Din motive numai de ea simtite ,nu l-a acceptat . Fiind refuzat,  si-a stans evantaiul  si ni s-a spus  ca v-a incerca din nou dupa un timp.
Cu acest exemplu  vreau sa spun ca , in natura uniunea intre sexe se face in urma unui ceremonial dictat de natura.
Si noi oamenii facem cam acelasi lucru, in alta forma, cea omeneasca , constienta ; barbatul face" curte", cea ce implica diverse gesturi, pentru ai fi pe plac  partenerei , sau invers, femeia incearca sa ademeneasca  infrumusetandu-se ,  toti ne schimbam glasul , el devine mai scazut , tandru etc.etc.  Legea actioneaza instinctiv,constientizam, sau nu.
Momentul  uniunii este insa foarte diferit la noi oamenii , as putea spune ca" bate" toate regulile naturii.  Momentul fiind  cununia  si nunta .
  Acea ceremonie  de  unire a  partenerilor , pe care am amintit-o mai sus , in natura,  este ceva sacru, ceva care aduce nemurirea , vesnicia ,asigurand  perpetuarea speciei.
In lumea noastra, motivatia  sacra , aproape ca a disparut , sau s-a diluat asa de mult incat nu mai suntem in stare sa o regasim in ceremonia noastra .
 Din cauza preocuparilor pentru ceea ce este in afara noastra, uitam de noi . Gandurile celor doi  au o singura preocupare , oare suntem destul de bine imbracati ?... oare mii de lucruri au fost bine puse la punct ? si toate astea din  grija pentru a arata altora ca noi suntem cei mai… cei .
 Momentul cununiei in care gandul miresei trebuie sa fie in interiorul sufletului ei ,present  la ceea ce i se intampla,  el este la voalul sau coafura , care pot  fi deranjate  de coroana pe care preotul o pune pe capul ei . Chiar si nasii , parintii spirituali  , uita, cateodata,  de spiritualitatea  momentului , avand  aceeasi preocupare .
 Iata cum este trait un moment sacru, mostenit de la natura .
Sa nu mai amintim de cumulul de energie negative  acumulata in perioada de pregatiri , care de cele mai multe ori ne fac sa avem o singura dorinta – de s-ar termina  odata!
 Ca rezultat a acestei schimbari pe care am adus-o , noi oamenii,  acestui eveniment , sunt : oboseala, certurile, barfele , nemultumiri  pe toata linia.
 Omul a inventat pe compensatie – luna de miere , semn ca a mai pastrat  ceva din  spiritualitate unirii.
Unde am fost noi , ca finite , in toata aceasta ceremonie a uniunii , in orce alta parte , decat in spiritul si sufletul noastru. Stiu ca nu conteaza, dar eu ii  apreciez  si-i  admir pe  cei care isi unesc destinele in intimidate , bucurandu-se de linistea si bucuria evenimentului .
Desigur, ca fiecare dintre noi , sunt subiectiva , dar cred ca fenomenul este destul de general pentru a fi acceptat ca exista si mai cred, ca pentru fiecare dintre noi , evenimentul unirii destinelor, este cel mai  minunat !
Sa fiti fericiti indiferent de situatia in care va aflati , inaintea sau dupa eveniment !